Deziluzie

Oamenii sunt mereu in cautare de ceva, insa cel mai adesea se cauta pe ei insasi. Incearca sa descopere cum sunt, ce fel de oameni sunt; mereu in cautarea identitatii.Ce e foarte ciudat e ca ei stiu cine sunt. Da, asa e, TU stii cine esti si o stii prea bine. E adevarat ca te mai schimbi, se mai schimba realitatea din jurul tau si inevitabil te schimbi si tu. Mai sunt si momente de confuzie, dar stii prea bine cine esti. Problema e ca nu-ti prea place. Te uiti in oglinda si strambi din nas sau dai din umeri. Nu vorbesc de infatisare, de corp, de cat de bine arati, ci de interior.E greu sa accepti ca nu esti perfect. E greu sa accepti ca faci greseli, ca faci rau, ca visele tale sunt departe de realizare, ca nu te iubeste toata lumea. Stii cine esti dar intretii iluzia ca nu sti, cauti cu disperare, poate gasesti o varianta mai buna a ta… asta desi stii ce ai de facut.Stii ce ai de facut sa devii mai „bun” dar te complaci. Ceea ce esti tu, ce ai devenit tu… ei bine asta esti tu. Te-ai obisnuit, cu partile bune si cu partile rele. Vrei sa fii mai bun, vrei sa fii perfect, dar problema ta este ca vrei sa faci asta fara sa renunti la nimic din ceea ce esti tu deja, din ceea ce e al tau deja. Pacat insa ca asta nu se poate.Toate au un pret, iar daca vrei sa fii mai bun, orice o fi insemnand asta pentru tine, trebuie sa fii pregatit sa nu mai fii tu, cel de acum. Sa renunti la o parte din tine. Asta nu e usor, stiu… e ca si cum te-ai sinucide, iar pe multi din noi ne sperie rau de tot gandul asta. Ca sa fii mai bun trebuie sa fi pregatit sa mori – asta e pretul pe care trebuie sa-l platesti.